darkling delusion

Te uiti in sus si in jos si peste tot e ploaie. E ploaie in sufletul meu, in chiar sufletul meu care fumega, in chiar interiorul meu de plastic. Curge si ploaie prin tine, tu acel cu ochii de cioburi, tu acel cu buze de ata. In stanga ta vezi cladire uscata, mai are putin si cade peste noi. Dar noua nu ne pasa, e cladirea sufletelor noastre, nu`i asa? Si prin mansarda ei noi stim ca ploua cu clopote, se scurg peretii nelinistiti pe sub ceruri. Si canta un flaut, o voce vegheaza apusul cum cade pe pleoape. aseaza`te langa mine iubite, pe trotuarul rece de sticla, aseaza`te in mine, fa`te comod, bibelou de portelan, sa ne ploua cuvintele toate. Vor cadea absentele noastre, vom lasa de platit chiria postasului, iar tu si cu mine ne vom inneca de la ploaie.
Priveste`i iubite cum trec speriati, de tunetul si fulgerul lui Dumnezeu. Tu strange`ma si nu ma lasa sa plec dupa ei. Ramai langa mine, ramai pe sub pleoape nedesteptat de zgomotul trist al orasului. Priveste iubite la oameni, caci oameni au fost mai demult, asculta tacerea lor dezolanta, la pasii lor grei cum se pierd pe astfalt. Si vezi cafeneaua de`acolo din colt? Se misca si ea de la vant, de la ploaie. In ea se asund gurile lor anoste, picioarele lor premergatoare, fricile lor.
Tu esti fiinta, iubite? Noi suntem oameni, ca ei? Noi ne ascundem de El? Sau eu sunt tu… si tu esti eu? Si daca ar fi asa crezi ca s`ar opri ploaia? Cand din doi ne`am face unul si dintr`un popor ne`am transforma in cateva blocuri inalte din piatra. Si de acolo nu ar mai fi nevoie sa ne duca la cimitir… caci deja ne vom fi ingropat singuri in morminte-birouri.
Plange durerea Lui, durerea noastra ce s`a strans la ceruri. As vrea sa pot vedea apa cum se roteste acolo sus, cum se zbate la pieptul Lui. “
“tu o simti… “
“eu sunt oarba fara de ochi, fara sa te fi cunoscut vreodata, strain nebun ce ai ramas fara de mila. Vino sa ma acopar cu tine. Tu vino, sa arzi in trupul meu, in golul meu de apa. Sa te iubesc pe strada, sa ne priveasca ochii lor de tematori, sa strige in ei dorintele si neputinta, sa sfasie din ei.
Musca din mine iubite, Adam al meu, in raiul in care Dumnezeu ne`a trimis sa pacatuim.”
“in raiul demonilor… “
“sa iti ploua pe aripa, sa imi ploua pe san, pe credinta… . Vom raci amandoi, vom muri tu si eu. lasa`mi trupul gol sa se framante, sa te cheme. Si lasa timpul in pace. Ploaia asta e singurul noastru timp care conteaza. “
“de ce felinarele se aprind numai noaptea? Ploua cu noapte… a inundat stelele”
“straine… tu ai fost mirajul fericirii mele. Ma apasa greu pe cord privirea ta. Amorul tau nedezgropat ma seaca…”

“domnisoara… priveste la ceas. ti`am promis o ora de ploaie.” cuvintele Lui calme trec pe sub balcoane.

“de ce felinarele s`au aprins? Drumul tau trebuia sa rataceasca in mine, straine. Drum bun…
vom raci amandoi. Vom muri, eu… si cu ploaia. ”