vineri, 17 iunie 2011

□▀▄๋•♫♥°●๋•ღ muzica ღ●๋•♫♥°●๋• □▀▄

Muzica este arta de a exprima sentimente şi idei cu ajutorul sunetelor, combinate într-o manieră specifică. Este o definiţie care am găsit-o în dicţionar          


Pentru mine, muzica este expresia rugăciunii, atunci când nu pot exprima simţământul în profunzimea lui, apelez la cea mai sublimă formă de a spune şi anume prin cântare.

În biserică se vorbeşte tot mai des şi mai apăsat, că muzica e asemenea fiului rătăcitor.Se vorbeşte tot mai des despre momentul întoarcerii acasă.


Biserica mereu a primit critici din afară asupra faptului că este foarte reticentă la schimbare, că îngroapă ideile şi nu este pentru progres. Chiar pe măsură ce citeşti acest articol, dacă eşti o persoană închisă vei refuza să citeşti în continuare. În parte aceste critici aş spune că sunt întemeiate şi că biserica cu adevărat a intrat pe un palier de unde refuză să mai iasă. (Vreau să fiu înţeleasă şi să explic că atunci când folosesc termenul de “Biserică” mă refer la conducerea bisericii, şi nu la totalitatea enoriaşilor.)


Ne place grozav de mult să punem interdicţii. Este aşa de plăcut să vorbim de la un amvon înalt despre lucrurile pe care cei de jos nu au voie să le facă. Ceea ce mai demult criticam am început chiar noi să facem. Ne-am închis în forme, ne plac baticurile legate strâns şi “smerit”, rochiile pe cât de lungi posibil astfel încât mântuirea să ne fie cât mai aproape. Din păcate aceste “forme” care au început, sunt convinsă, din intenţii bune, au degenerat într-un fel de ipocrizie în care noi ca şi creştini nu mai oferim un model de viaţă ci un mod de a ne îmbrăca. Nu este o problemă că există bârfă, invidie, minciună între tinerii de la noi din biserică, ceea ce e important e ca ei să fie cât mai bine şi strâns îmbrăcaţi.


Spun aceste lucruri cu tristeţe, pentru că le-am observat în jurul meu, în bisericile la care merg, şi sincer de multe ori mă plec în rugăciune supărată pe starea bisericii, care nu este aşa cum cred că ar trebui.


Revin la muzică, că de aici am plecat… 2 lucruri spun de care sunt convinsă.
 1. A cânta cu toate instrumentele, biblic, nu este interzis.
 2. Dansul înaintea lui Dumnezeu ca şi formă de manifestare spre slava lui, o regăsim în; BIBLIE.
 După aceste 2 afirmaţii care trezesc controverse, aduc o completare pentru a fi sigură că sunt foarte bine înţeleasă..
 În primul rând atunci când cânţi o piesă veche, dacă o cânţi fără ca să aduci laudă lui Dumnezeu, adică fără puterea Duhului Sfânt este egală cu 0 (zero). Piesa nu e cu atât mai spirituală cu cât este mai veche. În acelaşi timp, o piesă cu ritm alert, atunci când este închinată Domnului poate schimba inimi şi vieţi…
 Pe scurt orice fel de muzică cântată prin Duhul Sfânt are o valoare extraordinară


Studiez comunicarea, iar unul dintre principiile fundamentale ale comunicării, este adaptarea “discursului” în funcţie de auditoriu. Adică dacă vei începe o discuţie despre aminoacizi cu cineva a cărui principală activitate este creşterea animalelor, şansele ca tu să fi înţeles sunt nule. La fel, dacă noi vrem să transmitem mesajul creştin unor indivizi care se ocupă cu droguri, şi versurile şi ritmul va trebui adaptat.


Sunt foarte multe lucruri despre care vreau să scriu, dar pentru că am scris deja un articol destul de lung, închei spunând: Doar pentru că tu nu eşti capabil să înţelegi anumite lucruri, nu fi judecătorul celui de lângă tine.
 Preocupă-te în primul rând să ai o relaţie personală strânsă cu Dumnezeu şi atunci vei vedea ce puţin importante sunt toate lucrurile care până în prezent le acuzai.






             

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu